Stiati ca in timpul primului razboi mondial, in anul 1914 , pe data de 24 decembrie, cu o zi inaintea Craciunului a fost incheiat un armistitiu intre trupele britanice si cele germane fiind cunoscut in istorie ca „Armistitiul de Craciun”?
Totul a inceput in seara de 24 decembrie cand nemtii au inceput sa impodobeasca transeele punand lumanarele in copaci si cantand colinde.
Totul a inceput in seara de 24 decembrie cand nemtii au inceput sa impodobeasca transeele punand lumanarele in copaci si cantand colinde.
S-a facut liniste dintr-o data, nimeni nu mai tragea nici un foc intamplandu-se ceva ”nemilitaresc”.
Se spune ca de indata ce nemtii au fost auziti cantand, britanicii au incetat de indata focul si au inceput sa cante alaturi de ei colinde. Cata incredere a trebuit sa aibe unii in altii pentru a inceta de comun acord lupta? Oricand cineva din tabara adversa putea incepe atacul, avand in vedere ca ceilalti erau dezarmati. Totusi erau in razboi (chiar daca erau oameni nevinovati care mureau acolo pentru patria lor) si atmosfera nu era deloc una amiabila, fiind mai degraba una incordata, terifianta, derutanta. Sau poate spiritul Craciunului i-a cucerit pe toti...
Dupa cum apare intr-o scrisoare a unui soldat britanic „acesta este cel mai memorabil Craciun pe care l-am petrecut sau pe care il voi perece vreodata...niciodata nu mi-am imaginat ca vom da mana cu nemtii intre liniile de tragere”.
Trupele britanice si germane au incetat dintr-o data ostilitatile si au facut pace. Se spune chiar ca au jucat fotbal, si-au dat cadouri (tigari, vin, ciocolata,wkisky ,au citit din Biblie psalmi, iar in ziua de Craciun au oficiat si o scurta slujba.
In unele locuri de pe front acesta pace a durat pana in ajunul Anului Nou, in altele pacea a durat doar de Craciun.
Sarbatoarea acesta a fost simtita atat de puternic incat i-a cuprins pe toti deopotriva: dusmanii au devenit prieteni, ura,vrajmasia s-a transformat in prietenie, iubire.
Ma gandesc ca poate ar trebui sa ne simtim in fiecare zi ca in ziua de Craciun. Daca as face o comparatie a zilelor noastre, as putea spune ca fiecare zi este un camp de lupta.Trebuie sa ne zbatem sa supravietuim. Dar cel mai important ar trebui sa incetam sa ii consideram pe ceilalti dusmanii nostrii si exact cum s-a intamplat in acea seara sa ne deschidem si noi fata de ceilalti. Sa zambim, sa cantam, sa ne apropiem de ei.
Cred ca ar fi sarbatoare in fiecare zi in viata noatra daca am face asta!
Se spune ca de indata ce nemtii au fost auziti cantand, britanicii au incetat de indata focul si au inceput sa cante alaturi de ei colinde. Cata incredere a trebuit sa aibe unii in altii pentru a inceta de comun acord lupta? Oricand cineva din tabara adversa putea incepe atacul, avand in vedere ca ceilalti erau dezarmati. Totusi erau in razboi (chiar daca erau oameni nevinovati care mureau acolo pentru patria lor) si atmosfera nu era deloc una amiabila, fiind mai degraba una incordata, terifianta, derutanta. Sau poate spiritul Craciunului i-a cucerit pe toti...
Dupa cum apare intr-o scrisoare a unui soldat britanic „acesta este cel mai memorabil Craciun pe care l-am petrecut sau pe care il voi perece vreodata...niciodata nu mi-am imaginat ca vom da mana cu nemtii intre liniile de tragere”.
Trupele britanice si germane au incetat dintr-o data ostilitatile si au facut pace. Se spune chiar ca au jucat fotbal, si-au dat cadouri (tigari, vin, ciocolata,wkisky ,au citit din Biblie psalmi, iar in ziua de Craciun au oficiat si o scurta slujba.
In unele locuri de pe front acesta pace a durat pana in ajunul Anului Nou, in altele pacea a durat doar de Craciun.
Sarbatoarea acesta a fost simtita atat de puternic incat i-a cuprins pe toti deopotriva: dusmanii au devenit prieteni, ura,vrajmasia s-a transformat in prietenie, iubire.
Ma gandesc ca poate ar trebui sa ne simtim in fiecare zi ca in ziua de Craciun. Daca as face o comparatie a zilelor noastre, as putea spune ca fiecare zi este un camp de lupta.Trebuie sa ne zbatem sa supravietuim. Dar cel mai important ar trebui sa incetam sa ii consideram pe ceilalti dusmanii nostrii si exact cum s-a intamplat in acea seara sa ne deschidem si noi fata de ceilalti. Sa zambim, sa cantam, sa ne apropiem de ei.
Cred ca ar fi sarbatoare in fiecare zi in viata noatra daca am face asta!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu