Oare se sfarseste vreodata acest drum?
Uitandu-ma in jurul meu, am inteles ca poate viata inseamna un drum lung pe care il voi avea de strabatut, caci bunicii mei au parcurs acelasi drum lung si nu vad capatul inca. Nu, cum se pot gandi la asta daca mai au inca mult de trait !
Cand esti copil ai toata viata inainte, faci nebunii si ai toata dragostea si grija parintilor. Apoi cresti ...Deja esti adolescent si viata capata noi intelesuri pentru tine. Ba mai mult, isi fac aparitia si alte “minuni” pe care le intalnesti in drumul tau lung si acesta minune se numeste “dragostea”. Deja a sosit una din cele mai importante zile ale vietii tale si ai imbracat rochia de mireasa. Te gandesti la proprii tai copii, te gandesti la o casa pentru acesta familie. Si timpul trece si o serie de noi provocari te asteapta. Deja ai adus pe lume un cpoil si grija de el si intelegi atunci rolul de mama. Este greu la inceput, dar dragostea de mama te face sa uiti toate aceste mici “suisuri” si te face sa mergi mai departe. Copilul acesta va ajunge cineva in viata asta si tu vei avea toata grija sa se intample asa!
Deja ai parcurs jumatate din acest drum. Si nu mai ai timp sa te uiti prea mult inapoi sau sa te gandesti la viitor, caci totul se deruleaza foarte repede. Este ca si cum te urci intr-o masina si totul trece pe langa tine cu o viteza incredibila. Ajungi sa ii cresti mari, sa treaca prin aceleasi etape prin care ai trecut si tu si de abia atunci intelegi cat de greu este sa fi parinte! Si cand te gandesti ca si ei vor avea copii.
Acum cu atat mai mult nu vezi finalul, pentru ca trebuie sa iti duci nepotelul la gradinita, sa faci mancare pentru ei pana vor veni parintii acasa de la slujba, trebuie sa ii imbraci, sa ii duci in parc, sa ii ajuti la lectii. Nu ai timp de pierdut. Dar ...simti ca ceva nu se mai misca asa ca inainte.Nu mai poti, parca simti ca nu mai ai atata energie ca in tinerete.Off si nepotii trag de tine sa te joci cu ei.
Dar cand pui noaptea capul pe perna, te gandesti la ziua de maine? Si nu iti este frica?
Mie mi-ar fi inca de pe acum.De ce? Inca nu stiu. Poate am inceput sa cunosc mai multe si sa imi fie frica.
Cred cu tarie ca trebuie sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, ca si cum ti-ai trage o ultima suflare. Ca si cel care este pe patul de moarte mai tanjeste dupa cateva clipe de viata. Si atunci drumul tau s-a apropiat de sfarsit. Sau oare?
FIN
duminică, decembrie 28, 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu