luni, decembrie 29, 2008

Mistere neelucidate!

Am putea spune ca tot ceea ce vedem sau auzim de la altii nu ne pot influenta viata daca nu ne afecteaza in mod direct. Sau credem pur si simplu pentru ca dorim sa credem in ceva si pentru ca suntem influentati de ceilalti.
Am descoperit, tot uitandu-ma zilele acestea la TV (pe Zone Reality), un top al misterelor neelucidate. Il voi prezenta in cele ce urmeaza, insotit de parerea mea personala. Daca voi credeti sau nu, va puteti da cu parerea.
10. "Crop circles"- cercurile perfecte de diferite forme si dimensiuni, aparute peste noapte in lanurile de grau din SUA, China sau in alte parti.Multi oameni cred ca aceste forme provin de la farfuriile zburatoare ale extraterestrilor care au aterizat in acele lanuri.Deci: NU SUNTEM SINGURI IN UNIVERS!
9. Miracolele - "giulgiul din Torino". Acesta a fost unul din miracolele descoperite de cercetatori. Se presupune ca in acea bucata de panza ar fi fost infasurat Iisus dupa ce a fost rastignit pe cruce. Se poate.
Insa, au fost descoperite statui ale unor animale sacre (nu glumesc ,era vorba de o vaca) care faceau minuni, iar oamenii le aduceau drept ofranda ...lapte :)) . Se poate oare ca acele bucati de lemn sau piatra sa faca minuni??? Nu cred.
8. Monstrii - va amintit de monstrul din Loch Ness, Scotia? Prima oara cand am auzit de acest monstru a fost in desenele animate Schooby Doo. Am aflat apoi ca localnicii chiar cred in existenta acelui monstru. Au fost trimise de multe ori echipe de cercetatori in zona pentru a descoperi monstrul, insa raspunsul lor a fost mereu acelasi: "nu este nici un monstru aici". MITH BUSTED!
7. Fantomele - ori ma uit eu prea mult la TV, dar in ultimele zile cei de la Zone Reality si Discovery au numai editii despre fanome dupa ora 11. Exista sau nu fantome? Dupa cateva episoade de reconstituiri si povestiri ale unor persoane care au fost vanate de fantome,, cred ca exista pana la urma. M-au zapacit si m-au speriat rau de tot! Un lucru e clar: tre' sa ma apuc sa mai si citesc ca "uitatul la TV dauneaza grav sanatatii!"
6. Vindecarea prin credinta - ati avut cunostiinte sau ati trecut prin experiente asemanatoare, in care medicii nu v-au dat prea multe sanse de a trai, insa o minune s-a intamplat? Asta chiar cred ca exista! Iar cei care au trecut printr-o astfel de experienta cred ca tarie ca doar Dumnezeu i-a salvat!
5. Buuun. Aici vroiam s ajung: Combustia Umana Spontana. Daaa, sa iei foc pur si simplu. Dupa mine asta ar fi pe primul loc. Nici un savant nu a putut descifra acest mister. Poze, povestiri ale unor persoane care au ars de vii. Da' nu stiu cum vine asta: daca te enervezi mai tare sau te "aprinzi" s-ar putea sa te aprinzi de tot? :))) Deci, aveti grija!
4. Perceptii extrasenzoriale - referindu-ma aici la medii. Persoane care au puterea de a vedea, auzi dincolo de limitele noastre. Pai gasiti-o si pe Elodia, ca e pitita bine si asteapta sa o cautam si sa o gasim!
3. Iar ma repet, dar asa e topu'. Nu l-am facut eu: OZN-uri. Bla, bla-uri.Cand eram mai mica am stat cam vreo 30-40 minute pe geam sa urmaresc o lumina alba care se plimba pe cer. A fost tot o alergatura pe mine:dormitor-bucatarie, bucatarie- dormitor numa-numa sa nu pierd din ochi luminita aceea. Cateva zile mai tarziu am vazut pe cer o lumina asemanatoare, dar aveam sa aflu ca aceea provenea de la proiectoarele cluburilor din Bucuresti. eee nu eram chiar asa mica...acu vreo 2 ani :))
2. Rapiri de extraterestrii - cred ca ar trebui sa ii ia pe politicieni sa vada ce au in cap. Poate doar extraterestrii ii pot intelege!
1. Iata cine este pe primul loc: VIATA DE DUPA MOARTE! ce descoperire. Se stie doar ca in momentul in care murim nu exista cale de intoarcere: nici sub forma de fantoma, nici reincarnari. Exista doar povestile unor oameni care au fost in coma si au revenit. Nu inteleg de ce lumea se bazeaza pe viata de dupa moarte , cand aici au tot timpul sa faca ce vor: si bune si rele!

Cam asta a fost tot! Dati-va si voi cu parerea: ce credeti, ce nu credeti...Cred ca a fost destul de interesant.nu? :P

duminică, decembrie 28, 2008

Calatorie fara sfarsit!

Oare se sfarseste vreodata acest drum?

Uitandu-ma in jurul meu, am inteles ca poate viata inseamna un drum lung pe care il voi avea de strabatut, caci bunicii mei au parcurs acelasi drum lung si nu vad capatul inca. Nu, cum se pot gandi la asta daca mai au inca mult de trait !

Cand esti copil ai toata viata inainte, faci nebunii si ai toata dragostea si grija parintilor. Apoi cresti ...Deja esti adolescent si viata capata noi intelesuri pentru tine. Ba mai mult, isi fac aparitia si alte “minuni” pe care le intalnesti in drumul tau lung si acesta minune se numeste “dragostea”. Deja a sosit una din cele mai importante zile ale vietii tale si ai imbracat rochia de mireasa. Te gandesti la proprii tai copii, te gandesti la o casa pentru acesta familie. Si timpul trece si o serie de noi provocari te asteapta. Deja ai adus pe lume un cpoil si grija de el si intelegi atunci rolul de mama. Este greu la inceput, dar dragostea de mama te face sa uiti toate aceste mici “suisuri” si te face sa mergi mai departe. Copilul acesta va ajunge cineva in viata asta si tu vei avea toata grija sa se intample asa!
Deja ai parcurs jumatate din acest drum. Si nu mai ai timp sa te uiti prea mult inapoi sau sa te gandesti la viitor, caci totul se deruleaza foarte repede. Este ca si cum te urci intr-o masina si totul trece pe langa tine cu o viteza incredibila. Ajungi sa ii cresti mari, sa treaca prin aceleasi etape prin care ai trecut si tu si de abia atunci intelegi cat de greu este sa fi parinte! Si cand te gandesti ca si ei vor avea copii.

Acum cu atat mai mult nu vezi finalul, pentru ca trebuie sa iti duci nepotelul la gradinita, sa faci mancare pentru ei pana vor veni parintii acasa de la slujba, trebuie sa ii imbraci, sa ii duci in parc, sa ii ajuti la lectii. Nu ai timp de pierdut. Dar ...simti ca ceva nu se mai misca asa ca inainte.Nu mai poti, parca simti ca nu mai ai atata energie ca in tinerete.Off si nepotii trag de tine sa te joci cu ei.
Dar cand pui noaptea capul pe perna, te gandesti la ziua de maine? Si nu iti este frica?
Mie mi-ar fi inca de pe acum.De ce? Inca nu stiu. Poate am inceput sa cunosc mai multe si sa imi fie frica.


Cred cu tarie ca trebuie sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, ca si cum ti-ai trage o ultima suflare. Ca si cel care este pe patul de moarte mai tanjeste dupa cateva clipe de viata. Si atunci drumul tau s-a apropiat de sfarsit. Sau oare?

FIN

joi, decembrie 25, 2008

Armistitiu de Craciun!-o zi din istorie


Stiati ca in timpul primului razboi mondial, in anul 1914 , pe data de 24 decembrie, cu o zi inaintea Craciunului a fost incheiat un armistitiu intre trupele britanice si cele germane fiind cunoscut in istorie ca „Armistitiul de Craciun”?

Totul a inceput in seara de 24 decembrie cand nemtii au inceput sa impodobeasca transeele punand lumanarele in copaci si cantand colinde.
S-a facut liniste dintr-o data, nimeni nu mai tragea nici un foc intamplandu-se ceva ”nemilitaresc”.
Se spune ca de indata ce nemtii au fost auziti cantand, britanicii au incetat de indata focul si au inceput sa cante alaturi de ei colinde. Cata incredere a trebuit sa aibe unii in altii pentru a inceta de comun acord lupta? Oricand cineva din tabara adversa putea incepe atacul, avand in vedere ca ceilalti erau dezarmati. Totusi erau in razboi (chiar daca erau oameni nevinovati care mureau acolo pentru patria lor) si atmosfera nu era deloc una amiabila, fiind mai degraba una incordata, terifianta, derutanta. Sau poate spiritul Craciunului i-a cucerit pe toti...

Dupa cum apare intr-o scrisoare a unui soldat britanic „acesta este cel mai memorabil Craciun pe care l-am petrecut sau pe care il voi perece vreodata...niciodata nu mi-am imaginat ca vom da mana cu nemtii intre liniile de tragere”.

Trupele britanice si germane au incetat dintr-o data ostilitatile si au facut pace. Se spune chiar ca au jucat fotbal, si-au dat cadouri (tigari, vin, ciocolata,wkisky ,au citit din Biblie psalmi, iar in ziua de Craciun au oficiat si o scurta slujba.
In unele locuri de pe front acesta pace a durat pana in ajunul Anului Nou, in altele pacea a durat doar de Craciun.
Sarbatoarea acesta a fost simtita atat de puternic incat i-a cuprins pe toti deopotriva: dusmanii au devenit prieteni, ura,vrajmasia s-a transformat in prietenie, iubire.

Ma gandesc ca poate ar trebui sa ne simtim in fiecare zi ca in ziua de Craciun. Daca as face o comparatie a zilelor noastre, as putea spune ca fiecare zi este un camp de lupta.Trebuie sa ne zbatem sa supravietuim. Dar cel mai important ar trebui sa incetam sa ii consideram pe ceilalti dusmanii nostrii si exact cum s-a intamplat in acea seara sa ne deschidem si noi fata de ceilalti. Sa zambim, sa cantam, sa ne apropiem de ei.

Cred ca ar fi sarbatoare in fiecare zi in viata noatra daca am face asta!

miercuri, decembrie 24, 2008

Un gand bun de Craciun!

Exact cum mi-am dorit. Este atat de bine acasa...
Va doresc si voua un Craciun Fericit alaturi de familie si cei dragi, masa imbelsugata maine si cadouri multe.
Iar anul care vina sa ne aduca tot ceea ce ne dorim, mult noroc (de multe ori este nevoie de acesta) si bucurii.

Sarbatori Fericite!

marţi, decembrie 23, 2008

Anul 2009: anul IMPLICARII!

Daca nu ati facut-o pana acum, v-as sugera sa incepeti sa o faceti. Pentru ca anul 2009 se doreste a fi un an plin de impliniri si de scopuri atinse. Deci, sa luam o foaie si un pix si incepem sa completam “to do list” pentru anul viitor.
Sa scriem pe foaie lucrurile pe care ni le dorim si pentru care putem lupta anul viitor, lucrurile frumoase pe care dorim sa le facem, jobul pe care ni-l dorim atat de mult, locurile unde dorim sa ajungem.
Am descoperit in ultimele saptamani intelesul cuvantului implicare: sa iti pese de cei din jurul tau; sa lasi deoparte lenea, comoditatea si sa pui mana alaturi de altii sa construiesti ceva; sa descoperi oameni noi; sa nu iti fie frica de judecata altora,; sa crezi in tine si sa crezi ca TU poti schimba ceva.
Chiar daca nu vom reusi sa indeplinim tot ceea ce ne-am propus, macar avem un scop si luptam pentru ceva mai bun.
Eu am inceput deja sa scriu cu cativa ani in urma. Unele dintre lucrurile s-au indeplinit, altele nu. Dar cel mai placut moment este acela in care iti bifezi ceea ce ai reusit sa indeplinesti din ce ti-ai propus. Esti foarte mandru de tine!
Asa ca… grabiti-va! Mai este doar putin timp!

Sa ne deschidem inima!

Am citit undeva ceva care m-a pus mult timp pe ganduri si m-a facut sa ma intreb de multe ori daca este adevarat: “nu poti iubi doar o persoana, ci vei iubi pe toata lumea”!
Am stat si am observat asta: se vede fericirea,bucuria pe chipul celui care iubeste si este “special” pentru ca dragostea il face sa fie altfel. Si fiindca vorbesc de oameni speciali, care fac lucruri speciale, azi am avut prilejul sa intalnesc unul din asemenea oameni. O persoana care m-a facut inca o data sa nu ma indoiesc de faptul ca exista bunatate in lume, dragoste fata de aproape. Si mi-am zis”cred ca sunt multi oameni in lume exact ca el, numai ca nu stim noi sa cerem!”
Sarbatorile de iarna ar trebui sa ne shimbe putin. Sa nu vedem acesta schimbare in sensul de a mai cheltui cativa bani pe cadouri si a ne minti pe noi si pe altii ca de fapt suntem mai buni, ci chiar sa ne deschidem sufletul. Sa daruim mai mult din inima, sa facem cadouri din inima si doar daca simtim, nu din obligatie. Spre exemplu, persoana pe care am intalnit-o a avut curajul sa stranga, alaturi de cativa prieteni:jucarioare, hainute bani pentru copii din centrele de plasament. Ma bucur ca am putut ajuta si eu cu ceva. Si va sfatuiesc si pe voi sa o faceti. Sa o facem mai des, nu doar cu ocazia unei sarbatori ca aceasta. Ar trebui ca in fiecare zi sa fie sarbatoare, lumea sa fie mai buna sa ofere mai mult(nu doar cadouri scumpe sau sa manance de parca nu au mancat un an de zile!). As vrea ca lumea sa inteleaga faptul ca aceasta perioada este speciala, nu ca pe 25 decembrie se bea, se mananca bine se distreaza pe cinste. Ar trebui sa simtim adevarata insemnatate!
Sper ca anul care vine sa ne invete pe fiecare cate ceva, sa invete sa daruim, sa cerem sa impartasim! Sa facem o fapta buna de fiecare data cand avem ocazia. Si sa nu asteptam ziua de maine in speranta ca “lasa ca e si maine o zi”! Nu se stie niciodata ce se va intampla si altii au nevoie de noi azi!

luni, decembrie 15, 2008

Shot at love...

Se intampla uneori in viata ta sa fi pusa in situatia de a nu stii ce sa alegi. Ai ocazii peste ocazii, intalniri, baieti care vor sa te cunoasca , dar... Exista un dar.

Daca tot ii refuzi si le gasesti mereu cate un defect (ba are nasul prea mare, ba ochii prea apropiati, ba paru nu stiu cum), ai putea crede ca se intampla ceva cu tine, sau ca esti prea pretentioasa si atunci prietenele tale se se vor uita ciudat la tine. Sau poate ca nu este timpul tau pentru o relatie din cauza unei temeri de a nu suferi, sau poate doar nu l-ai intalnit pe el!

Si cu toate astea, barbatul perfect sau relatiile perfecte nu crezi ca exista. Stii insa un lucru: ca te vei simti bine alaturi de el, vei fi deschisa, vei vorbi despre o groza de lucruri din viata ta, chiar daca nici nu il cunosti foarte bine, vei simti o anumita conexiune. Si mai ales atractie... Va fi omul potrivit, la momentul potrivit!

Cred ca acestea sunt ingredientele necesare pentru a pune bazele unei relatii: comunicare, atractie si simtul umorului. Desi, daca unul din aceste componente lipseste ai putea sa oferi totusi ocazia si altora de a te cunoaste.

Atat de multe intrebari si dileme... Poate cel mai bine ar fi sa traiesti si sa astepti cu nerabdare ziua de maine, pentru a vedea cine te va suna primul pentru a iesi in oras!

sâmbătă, decembrie 13, 2008

Suntem oameni...sau dansatori?

Am aflat, in sfarsit numele acestei formatii: The Killers. Foarte frumoasa melodia, dar versurile sunt geniale.
Deci, sper sa o ascultati cu placere!

http://www.youtube.com/watch?v=2SJo8Tdc-b8&NR=1

miercuri, decembrie 10, 2008

Dulce si Amar

Nu-mi plac oamenii care se cred (doar se cred) superiori celorlalti, care nu au nici respect pentru ceilalti, nici cei 7 ani de acasa…
Nu-mi plac oamenii care voe sa iasa in fata , chiar daca asta inseamna ca “calci” peste altii…
Nu-mi plac oamenii care mint…
Nu-mi plac oamenii vulgari sau cei care nu vad decat defectele celorlalti…
Nu-mi plac oamenii care nu au nici un regret in urma cand, desi ranesc pe cineva, imaginea lor e mai presus…
Nu-mi plac oamenii prefacuti…


Imi plac oamenii care stiu sa simta frumos…
Imi plac oamenii care sar in ajutorul altora, neconditionat…
Imi plac oamenii care nu barfesc si care daca au ceva de spus ti-o spun in fata(chiar daca doare)…
Imi plac oamenii care nu sunt prefacuti …
Imi plac oamenii care stiu sa traiasca viata la maxim si prin asta sa nu se inteleaga drogurile sau alte situatii ciudate…
Imi plac oamenii destepti, dar modesti…
Imi plac oamenii intelepti, care stiu sa asculte pe ceilalti si nu se reped sa isi impuna punctual de vedere…


2 lumi total diferite as putea spune…de ce nu toti se incadreaza in a doua categorie? De ce a trebuit sa existe si prima?

Voi de ce credeti? Si nu-mi spuneti ca in felul acesta viata a fi mai interesanta, ca nu va cred!

Ca doar se poate si mai bine,nu?

Bun, acum ca am lamurit cum sta treaba cu Mos Nicolae (desi sper sa nu primesc mesajul asta si inainte de Craciun sa imi spulbere si iluzia aceea), sa trecem la altceva.

Ma gandeam azi la ce ne face pe noi sa fim optimisti. Mai demult am avut ocazia sa intalnesc pe cineva care m-a invatat ca nu am de ce sa zic “nu mi se poate intampla asta tocmai mie!”. Optimismul vine de undeva din interiorul nostru si cred ca suntem insine ceea ce purtam in suflet din oamenii pe care i-am intalnit. Sufletul are puterea sa isi deschida singur orizonturile..daca gandim pesimist atunci si sufletul nostru va vedea un cer intunecat. Trebuie sa stim sa vedem lumea in culori, chiar daca in orasul acesta monoton, totul este gri...Si stiti care este cel mai important semn al acestui optimist? Cel de care nu trebuie sa uitam niociodata si cred ca vine impreuna cu starea acesta de bine? Zambetul.

Deci, sa nu uitam sa zambim chiar si sa ne spunem “nu mi se poate intampla tocmai lucrul acela. N-are cum!”.

Am gasit printre lucrurile care ma binedispune si un anumit blog- imi pare rau ca nu e carte ca sa dea mai bine- blogul lui Mihai Bendeac.

Ar trebui ca fiecare sa gasim ceva care sa ne defineasca si in momentele noastre mai grele sa ne faca sa uitam de toate...eu am dat din fericire acesta (tipu are un talent de a povesti ca numai ce deschizi pagina si incepi sa razi de unu singur...zici face parte din trupa de stand up-comedy...) si rad de ma prapadesc.

Deci, cautati o melodie, filmulet, carte (na ca am zis si de ea aici), blog care sa va faca ziua fericita!

Hai ca va dau si o poza...sper sa va placa... am ras mai bine de 10 minute in continuu cand am vazut-o prima oara!



marţi, decembrie 09, 2008

Prieteni...si totusi ce te-ai face fara ei?

Mereu imi spun ca putem trai si fara ei...Dar de cate ori nu ne-am gandit ca avem nevoie de cineva care sa ne inteleaga pe de-a-ntregul, sa stie exact ce gandesti fara sa ii spui...Si mai ales sa iti faca glume nesarate cand te astepti mai putin...Eeei cu toate astea sunt prietenii tai! Cu bune si cu rele si pot fi langa tine si te pot scoate din starile de rahat in care esti uneori...

Acum de exemplu am primit de la prietena mea un mesaj mai mult infricosator decat amuzant...ca pana am primit eu mesajul acela (care de fapt erau 3) pe telefon si pana s-au incarcat toate, imi tremurau picioarele si imi dardaiau dintii... ma gandeam la ce e mai rau!

„Am o veste foarte proasta pentru tine.Nu am vrut sa iti spun pana acum pt ca stiu cum esti si stiu ca o sa suferi si o sa te afecteze foarte mult. Dar pt ca te cunosc m-am gandit ca e mai bine sa afli de la mine decat de la altii.”... aici se termina primul mesaj si am ramas traznita si nu stiam ce sa fac. Am intrat repede pe mess sa o intreb ce s-a intamplat, netu’ se deconecta si fir-ar sa fie...eu tot nu aflam despre ce este vorba. Fata imi spunea:”nu pot...mai bine citeste mesajul”

„Nici eu nu stiu ce sa fac!Sa-ti spun...sa nu-ti spun...Dar in orice caz e foarte grav. Nici mie nu mi-a venit sa cred cand am aflat. Totusi odata si odata si odata tot trebuie sa aflii adevarul...” Nu stiam cum sa citesc mai repede , sa anjung la sfarsitul mesajului sa vad despre ce este vorba.(cred ca am si sarit unele cuvinte ca sa vad ce se intamplase asa grav)

Si intr-un final vad scris cu litere mari MOS CRACIUN NU EXISTA!!!


Foarte tare gluma...numai in acele momente nu am gustat-o! Yeah, Yeah I love u too!

duminică, decembrie 07, 2008

bun venit!

Pentru inceput as dori sa-i salut pe toti cei care viziteaza acest blog si sa le urez Bun Venit! Putem discuta aici despre toate lucrurile marunte ce se petrec in viata voastra, despre bucuriile si tristetile voastre, idei, planuri de viitor si tot ceea ce doriti sa impartasiti. Deci, astept sa va cunosc si sa ma cunoasteti!