Nu am mai scris demult si am si motive intemeiate.Citind si aducandu-mi aminte de ceea ce a fost in viata mea, mi-am dat seama ca nu ma mai regasesc in lucrurile in care gaseam odata fericirea.Nu mai vreau ceea ce vroiam odata, nu mai cred in ceea ce credeam, nu mai am gasesc placere in ceea ce a faceam. Simt o schimbare in sufletul meu!
Daca nu credeti ca oamenii se pot schimba, ei bine ar trebuie sa incercati sa credeti! Asa am inceput eu si eu luandu-ma pe mine ca si exemplu. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu un an ca aveam sa ma rog mai mult lui Dumnezeu, daca mi-ar fi spus(si as fi crezut)ca aveam sa gasesc multa pace si dragoste probabil ca as fi facut asta mai devreme.Dar toate la timpul lor! Probabil ca m-as fi gandit ca va fi vorba de un baiat ceea ce ma va face sa fiu asa! Dar…nici pe departe.
Este vorba de credinta! De a incepe sa crezi mai mult in ceva ce nu este in puterea ta. Sa realizezi cat de mic si neinsemnat esti si ca viata ta nu tine in totalitate de tine. Sunt doar anumite decizii pe care le iei in anumite moment din viata ta ,dupa care ea isi continua drumul. Si asa am mers si eu mai departe. A fost vorba doar de o decizie ca viata mea sa se schimbe.
Fiecare zi de fapt e o decizie:de a vrea sa urmezi o cale a lui Dumnezeu sau nu! De a vrea sa alegi binele sau nu. De multe ori imi pun urmaoarea intrebarea: oare Dumnezeul acela in care cred multi este Dumnezeul oamenilor slabi? Al oamenilor care nu pot lua decizii de unii singuri? Este al celor nefericiti,bolnavi, saraci? Ei bine nu. El este al tuturor! Doar ca unii au o mandrie atat de mare incat cred ca isi pot conduce destinele ei singuri, fara a avea nevoie de ajutorul altciuva. Nu vor sa cunoasca mai departe, nu vor sa auda si cu atat mai putin sa creada.
Ceea ce mi-a schimbat viata a fost chiar decizia de a crede mai mult si de a alege o cale mai buna si mai placuta lui Dumnezeu. Este ca o usa pe care o deschizi si vezi dincolo o lume minunata. Ca si cum ai avea alti ochi, alte urechi si traiesti in alta lume. Fiecare vedem acea usa ,insa fiecare o vede diferit: sunt unii care trec pe langa ea si isi zic ”e doar o usa; nu ma intereseaza am alta lucruri mai importante de facut”; altii vad usa, o deschid vad un perete mare si nu vor sa mai faca un pas inainte; si ceilalti care vad usa, o deschid si inainteaza chiar daca ei vad clar ca in fata lor este un perete. De indata ce vor face primul pas inspre usa, intra de fapt in acesta lume minunata. Si lumea noastra asa este. Multi nu au timp de nimeni si de nimic; altii vor sa incerce sa se apropie de Dumnezeu,dar le este rusine de ceilalti si nu vor sa renunte la placerile vietii lor si altii care cred si care incep sa se bucure in adevar, in iubire, in liniste,in pace.
Mi-a luat destul de mult timp si mie. Am fost in a doua categorie de oameni care vedeau usa si nu indrazneau, dar pentru faptul ca am mers mai departe am primit si rasplata. Si asta indemn si pe altii:sa inceapa sa creada! Caci aici este minunea!
Daca nu credeti ca oamenii se pot schimba, ei bine ar trebuie sa incercati sa credeti! Asa am inceput eu si eu luandu-ma pe mine ca si exemplu. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu un an ca aveam sa ma rog mai mult lui Dumnezeu, daca mi-ar fi spus(si as fi crezut)ca aveam sa gasesc multa pace si dragoste probabil ca as fi facut asta mai devreme.Dar toate la timpul lor! Probabil ca m-as fi gandit ca va fi vorba de un baiat ceea ce ma va face sa fiu asa! Dar…nici pe departe.
Este vorba de credinta! De a incepe sa crezi mai mult in ceva ce nu este in puterea ta. Sa realizezi cat de mic si neinsemnat esti si ca viata ta nu tine in totalitate de tine. Sunt doar anumite decizii pe care le iei in anumite moment din viata ta ,dupa care ea isi continua drumul. Si asa am mers si eu mai departe. A fost vorba doar de o decizie ca viata mea sa se schimbe.
Fiecare zi de fapt e o decizie:de a vrea sa urmezi o cale a lui Dumnezeu sau nu! De a vrea sa alegi binele sau nu. De multe ori imi pun urmaoarea intrebarea: oare Dumnezeul acela in care cred multi este Dumnezeul oamenilor slabi? Al oamenilor care nu pot lua decizii de unii singuri? Este al celor nefericiti,bolnavi, saraci? Ei bine nu. El este al tuturor! Doar ca unii au o mandrie atat de mare incat cred ca isi pot conduce destinele ei singuri, fara a avea nevoie de ajutorul altciuva. Nu vor sa cunoasca mai departe, nu vor sa auda si cu atat mai putin sa creada.
Ceea ce mi-a schimbat viata a fost chiar decizia de a crede mai mult si de a alege o cale mai buna si mai placuta lui Dumnezeu. Este ca o usa pe care o deschizi si vezi dincolo o lume minunata. Ca si cum ai avea alti ochi, alte urechi si traiesti in alta lume. Fiecare vedem acea usa ,insa fiecare o vede diferit: sunt unii care trec pe langa ea si isi zic ”e doar o usa; nu ma intereseaza am alta lucruri mai importante de facut”; altii vad usa, o deschid vad un perete mare si nu vor sa mai faca un pas inainte; si ceilalti care vad usa, o deschid si inainteaza chiar daca ei vad clar ca in fata lor este un perete. De indata ce vor face primul pas inspre usa, intra de fapt in acesta lume minunata. Si lumea noastra asa este. Multi nu au timp de nimeni si de nimic; altii vor sa incerce sa se apropie de Dumnezeu,dar le este rusine de ceilalti si nu vor sa renunte la placerile vietii lor si altii care cred si care incep sa se bucure in adevar, in iubire, in liniste,in pace.
Mi-a luat destul de mult timp si mie. Am fost in a doua categorie de oameni care vedeau usa si nu indrazneau, dar pentru faptul ca am mers mai departe am primit si rasplata. Si asta indemn si pe altii:sa inceapa sa creada! Caci aici este minunea!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu