Uau! este deja sfarsit de an! Decisesem la inceput de an sa nu mai scriu pe acest blog! Dar acum cateva zile am vazut un comentariu ce m-a facut sa-mi dau seama ca oamenii stau destul de mult pe internet si citesc(bloguri,ziare). Ei bine, cum nu le am in ale Facebook-ului sau alte retele de socializare, prefer sa scriu in continuare aici. Sper ca subiectele sa nu se departeze foarte mult de lumea reala. Si, daca apar schimbari in ganduri, interpretari...atunci sa stiti ca omul se schimba! Da se schimba, daca are un motiv intemeiat si are convingerea corecta!
Deci, sa-i dam drumul! anul acesta lucruri de care nu sunt mandra pe scurt: am pierdut mult timp nefacand lucruri mult mai importante ,mi-ar pierdut destul timp pe internet, visand la lucrurile pe care nu le am! Ce-i bun si sunt multumita: am prieteni grozavi, am castigat prietenii, am cunoscut oameni noi, m-am rugat pentru unii si altii si am invatat acum spre sfarsit de an ca viata e frumoasa in fiecare zi, fara sa ma gandesc ca si ziua de azi poate fi la fel ca cea de ieri sau ca cea de maine! Cine stie:" azi poate fi cea mai frumoasa zi din viata mea!".
Cum fiecare om alege o lista cu lucruri pe care le are de facut in fiecare an, sa ne gandim cu ce o vom umple anul viitor. Eu deja am luat o decizie: voi citi mai multe carti! voi?
miercuri, decembrie 29, 2010
duminică, ianuarie 10, 2010
Anul aventurii noastre!
Voi incepe acest post cu urmatoarea afirmatie: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume"(Gandhi)!
Da stim cu totii ca daca am dori sa schimbam cumva lumea (desi multi ar spune ca e imposibil) trebuie sa incepi cu tine. Pot spune ca am luat decizia de a ma schimba pe mine in urma cu un an. Si am luat decizia asta pentru exact acesta afirmatie: pot schimba lumea!
In urma cu cateva zile,vorbeam cu un prieten despre un blog pe care el il citeste in fiecare zi: Isabellelorelai Weblog. Un blog despre copii bolnavi de cancer ce ajung la Marie Curie, Institutul Oncologic Fundeni. Copii care se lupta in fiecare minut pentru viata, care isi doresc sa traiasca mai mult decat orice, caci pentru ei viata cu bucuriile ei nu li s-a descoperit si vor sa aibe acest privilegiu. In momentul in care urmarea blogul simteam suferinta acelor oameni, insa nu realizam ceva destul de important ce aveam sa descopar de abia in urma cu cateva zile: doamna asta a vorbit, prin intermediul blogului ei in numele acestor micuti, s-a implicat atat de mult in vietile lor si a inceput cu atat de putin. Dar a reusit sa schimbe ceva in jurul ei. A reusit sa stranga fonduri pentru "stelutele de mare",cum ii numeste ea, a indraznit sa nu isi tina privirea doar o clipa dupa care sa incerce sa uite, a incercat sa spuna lumii ce vrea:" Eu nu îndemn, nu cer. Nu dau lecţii nimănui. Eu doar spun. Cine vrea să ajute ajută, cine nu, nu. Fac parte dintr-o mesagerie specială, atâta tot. Dar am învăţat un lucru: să spun că ajut. Nu cu ce, nu cu cât".
Deci asta a fost momentul in care mi-am spus ca putem face ceva mai mult pentru ceilalti sau mai bine zis pentru noi insine. Stiu ca lume nu mai crede in povesti sau vise, dar merita sa incercam. Si ce daca vom fi dezamagiti: exista iertare,nu? Deci unul dintre lucrurile pe anul asta e sa spun oamenilor ca au nevoie sa inceapa sa creada, sa iubeasca si sa SE SHIMBE!
Da stim cu totii ca daca am dori sa schimbam cumva lumea (desi multi ar spune ca e imposibil) trebuie sa incepi cu tine. Pot spune ca am luat decizia de a ma schimba pe mine in urma cu un an. Si am luat decizia asta pentru exact acesta afirmatie: pot schimba lumea!
In urma cu cateva zile,vorbeam cu un prieten despre un blog pe care el il citeste in fiecare zi: Isabellelorelai Weblog. Un blog despre copii bolnavi de cancer ce ajung la Marie Curie, Institutul Oncologic Fundeni. Copii care se lupta in fiecare minut pentru viata, care isi doresc sa traiasca mai mult decat orice, caci pentru ei viata cu bucuriile ei nu li s-a descoperit si vor sa aibe acest privilegiu. In momentul in care urmarea blogul simteam suferinta acelor oameni, insa nu realizam ceva destul de important ce aveam sa descopar de abia in urma cu cateva zile: doamna asta a vorbit, prin intermediul blogului ei in numele acestor micuti, s-a implicat atat de mult in vietile lor si a inceput cu atat de putin. Dar a reusit sa schimbe ceva in jurul ei. A reusit sa stranga fonduri pentru "stelutele de mare",cum ii numeste ea, a indraznit sa nu isi tina privirea doar o clipa dupa care sa incerce sa uite, a incercat sa spuna lumii ce vrea:" Eu nu îndemn, nu cer. Nu dau lecţii nimănui. Eu doar spun. Cine vrea să ajute ajută, cine nu, nu. Fac parte dintr-o mesagerie specială, atâta tot. Dar am învăţat un lucru: să spun că ajut. Nu cu ce, nu cu cât".
Deci asta a fost momentul in care mi-am spus ca putem face ceva mai mult pentru ceilalti sau mai bine zis pentru noi insine. Stiu ca lume nu mai crede in povesti sau vise, dar merita sa incercam. Si ce daca vom fi dezamagiti: exista iertare,nu? Deci unul dintre lucrurile pe anul asta e sa spun oamenilor ca au nevoie sa inceapa sa creada, sa iubeasca si sa SE SHIMBE!
LA MULTI MULTI MULTI ANI!
2010!LA MULTI ANI! vorba unui coleg de-al meu:"acu ne pupam iar de revelion si ne spunem LA MULTI ANI!". uau nu pot spune decat ca 2009 a trecut foarte repede,mult prea repede sa ma dezmeticesc si sa imi dau seama unde sunt si ce vreau. Deci, am intrat deja de 10 zile in noul an. Sper ca aveti planuri mari si daca nu ati apucat sa va ganditi la ceva,pune-ti mana pe o foaie si un pix si scrieti ceva ca sa nu treaca si anul asta fara dorinte sau visuri pe care ati dori sa le impliniti,dar nu vreti din comoditate sau prea multa munca. Caci atata timp cat nu iti doresti nimic si nu pleci in acesta calatorie, aventura nu poate incepe fara tine. Tu esti cel pentru care se creeaza. Pentru ca incercarile prin care vei trece sa te zideasca, sa te faca sa iti doresti mai mult decat sa supravietuiesti. Monotonia, plictiseala pe care o intalnesc printre tinerii de azi vin tocmai din cauza acesta: nu vor sa faca pasul spre aventura vietii lor.
Asa a sfatul meu pentru anul acesta este: INDRAZNITI sa faceti lucruri neobisnuite,mergeti spre provocari!!!
Asa a sfatul meu pentru anul acesta este: INDRAZNITI sa faceti lucruri neobisnuite,mergeti spre provocari!!!
luni, noiembrie 30, 2009
Ceva ce-ti schimba sigur viata!
Nu am mai scris demult si am si motive intemeiate.Citind si aducandu-mi aminte de ceea ce a fost in viata mea, mi-am dat seama ca nu ma mai regasesc in lucrurile in care gaseam odata fericirea.Nu mai vreau ceea ce vroiam odata, nu mai cred in ceea ce credeam, nu mai am gasesc placere in ceea ce a faceam. Simt o schimbare in sufletul meu!
Daca nu credeti ca oamenii se pot schimba, ei bine ar trebuie sa incercati sa credeti! Asa am inceput eu si eu luandu-ma pe mine ca si exemplu. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu un an ca aveam sa ma rog mai mult lui Dumnezeu, daca mi-ar fi spus(si as fi crezut)ca aveam sa gasesc multa pace si dragoste probabil ca as fi facut asta mai devreme.Dar toate la timpul lor! Probabil ca m-as fi gandit ca va fi vorba de un baiat ceea ce ma va face sa fiu asa! Dar…nici pe departe.
Este vorba de credinta! De a incepe sa crezi mai mult in ceva ce nu este in puterea ta. Sa realizezi cat de mic si neinsemnat esti si ca viata ta nu tine in totalitate de tine. Sunt doar anumite decizii pe care le iei in anumite moment din viata ta ,dupa care ea isi continua drumul. Si asa am mers si eu mai departe. A fost vorba doar de o decizie ca viata mea sa se schimbe.
Fiecare zi de fapt e o decizie:de a vrea sa urmezi o cale a lui Dumnezeu sau nu! De a vrea sa alegi binele sau nu. De multe ori imi pun urmaoarea intrebarea: oare Dumnezeul acela in care cred multi este Dumnezeul oamenilor slabi? Al oamenilor care nu pot lua decizii de unii singuri? Este al celor nefericiti,bolnavi, saraci? Ei bine nu. El este al tuturor! Doar ca unii au o mandrie atat de mare incat cred ca isi pot conduce destinele ei singuri, fara a avea nevoie de ajutorul altciuva. Nu vor sa cunoasca mai departe, nu vor sa auda si cu atat mai putin sa creada.
Ceea ce mi-a schimbat viata a fost chiar decizia de a crede mai mult si de a alege o cale mai buna si mai placuta lui Dumnezeu. Este ca o usa pe care o deschizi si vezi dincolo o lume minunata. Ca si cum ai avea alti ochi, alte urechi si traiesti in alta lume. Fiecare vedem acea usa ,insa fiecare o vede diferit: sunt unii care trec pe langa ea si isi zic ”e doar o usa; nu ma intereseaza am alta lucruri mai importante de facut”; altii vad usa, o deschid vad un perete mare si nu vor sa mai faca un pas inainte; si ceilalti care vad usa, o deschid si inainteaza chiar daca ei vad clar ca in fata lor este un perete. De indata ce vor face primul pas inspre usa, intra de fapt in acesta lume minunata. Si lumea noastra asa este. Multi nu au timp de nimeni si de nimic; altii vor sa incerce sa se apropie de Dumnezeu,dar le este rusine de ceilalti si nu vor sa renunte la placerile vietii lor si altii care cred si care incep sa se bucure in adevar, in iubire, in liniste,in pace.
Mi-a luat destul de mult timp si mie. Am fost in a doua categorie de oameni care vedeau usa si nu indrazneau, dar pentru faptul ca am mers mai departe am primit si rasplata. Si asta indemn si pe altii:sa inceapa sa creada! Caci aici este minunea!
Daca nu credeti ca oamenii se pot schimba, ei bine ar trebuie sa incercati sa credeti! Asa am inceput eu si eu luandu-ma pe mine ca si exemplu. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu un an ca aveam sa ma rog mai mult lui Dumnezeu, daca mi-ar fi spus(si as fi crezut)ca aveam sa gasesc multa pace si dragoste probabil ca as fi facut asta mai devreme.Dar toate la timpul lor! Probabil ca m-as fi gandit ca va fi vorba de un baiat ceea ce ma va face sa fiu asa! Dar…nici pe departe.
Este vorba de credinta! De a incepe sa crezi mai mult in ceva ce nu este in puterea ta. Sa realizezi cat de mic si neinsemnat esti si ca viata ta nu tine in totalitate de tine. Sunt doar anumite decizii pe care le iei in anumite moment din viata ta ,dupa care ea isi continua drumul. Si asa am mers si eu mai departe. A fost vorba doar de o decizie ca viata mea sa se schimbe.
Fiecare zi de fapt e o decizie:de a vrea sa urmezi o cale a lui Dumnezeu sau nu! De a vrea sa alegi binele sau nu. De multe ori imi pun urmaoarea intrebarea: oare Dumnezeul acela in care cred multi este Dumnezeul oamenilor slabi? Al oamenilor care nu pot lua decizii de unii singuri? Este al celor nefericiti,bolnavi, saraci? Ei bine nu. El este al tuturor! Doar ca unii au o mandrie atat de mare incat cred ca isi pot conduce destinele ei singuri, fara a avea nevoie de ajutorul altciuva. Nu vor sa cunoasca mai departe, nu vor sa auda si cu atat mai putin sa creada.
Ceea ce mi-a schimbat viata a fost chiar decizia de a crede mai mult si de a alege o cale mai buna si mai placuta lui Dumnezeu. Este ca o usa pe care o deschizi si vezi dincolo o lume minunata. Ca si cum ai avea alti ochi, alte urechi si traiesti in alta lume. Fiecare vedem acea usa ,insa fiecare o vede diferit: sunt unii care trec pe langa ea si isi zic ”e doar o usa; nu ma intereseaza am alta lucruri mai importante de facut”; altii vad usa, o deschid vad un perete mare si nu vor sa mai faca un pas inainte; si ceilalti care vad usa, o deschid si inainteaza chiar daca ei vad clar ca in fata lor este un perete. De indata ce vor face primul pas inspre usa, intra de fapt in acesta lume minunata. Si lumea noastra asa este. Multi nu au timp de nimeni si de nimic; altii vor sa incerce sa se apropie de Dumnezeu,dar le este rusine de ceilalti si nu vor sa renunte la placerile vietii lor si altii care cred si care incep sa se bucure in adevar, in iubire, in liniste,in pace.
Mi-a luat destul de mult timp si mie. Am fost in a doua categorie de oameni care vedeau usa si nu indrazneau, dar pentru faptul ca am mers mai departe am primit si rasplata. Si asta indemn si pe altii:sa inceapa sa creada! Caci aici este minunea!
duminică, iunie 21, 2009
Drumul spre Adevar!
Credeti in predestinare? sau mai bine zis ca anumite lucrurile sunt sortite sa se intample asa,intr-un fel sau in altul fara a avea noi ceva de spus? Daca nu credeti,atunci macar ganditi-va la cazul simplu in care un prieten/coleg/vecin moare pe neasteptate.Ce ganditi atunci? Ca asa a fost sa fie? (vorbesc despre moartea unei persoane pentru ca in general lucrul acesta ii sperie pe oameni si ii pune pe ganduri, dar raspunsurile nu apar: "de ce s-a intamplat asa? poate ca asa i-a fost scris...")
Cred cu putere ca lucrurile importante din viata noastra sunt scrise undeva intr-o carte mare,dar deciziile le luam noi!Deciile legate de drumul pe care il putem alege pentru a ajunge in acele puncte importante: decizii usoare(bune) sau decizii mai grele(nu atat de bune).
Cred cu tarie ca Dumnezeu iti poate schimba viata si inima daca alegi decizia buna! De multe ori in drumul nostru ne oprim pentru ca nu stim ce sa facem, care e drumul pe care sa il alegem. Avem asteptari prea mari de multe ori,speram sa se intample miracole in vietile noastre la momentul acela, cautam in zadar ceva bun:liniste,bucurie,dragoste. Dar daca nu stim cum sa cerem lucrurile astea si daca asteptarile noastre sunt mult mai mari, ne pierdem repede rabdarea sa asteptam si atunci nimic nu ni se va dezvalui. Din pacate, suntem atat de concentrati pe viatile noastre, problemele noastre incat uitam si ce am cerut si nici nu vrem sa mai cerem din nou. Dar asa cum am spus, daca vrem sa credem cu adevarat si sa ne rugam ca si cum am primit deja lucrurile acelea, atunci le vom primi!
Si pentru ca vorbeam de predestinare si de decizii importante din viata noastra, vad viata noastra ca pe o schela/schelet(si anume drumul deja scris pentru fiecare) pe care trebuie sa incepi sa construiesti punand caramida langa caramida,pentru a construi o casa frumoasa si rezistenta. Deciziile noastre reprezinta caramizile din care vom construi casa. Deciziile bune reprezinta caramizile tari,puternice, (dar deciziile rele(care ne conduc pe drumuri nu prea bune) reprezinta caramizi slabe, crapate care nu vor rezista in timp.Depinde de noi sa alegem ce e mai bun pentru noi, pentru ca atunci cand vor veni momente grele sa fim bine "ziditi" si sa nu ne clatim.
Si mai cred cu toata puterea mea asta:
"Destinele sunt stapanele noastre si durata vietii noastre e curmata chiar din prima ora de dupa nasterea noastra.Cauzele dau nastere efectelor lor;o inlantuire perfecta determina evenimentele particulare,dar si pe cele generale.Daca trebuie sa acceptam totul cu curaj,este pentru ca lucrurile nu sunt,cum ne inchipuim noi,simple intamplari,ci sunt rezultate.DE MULT AU FOST HOTARATE TOATE DURERILE SI BUCURIILE NOASTRE..."
Cred ca ar trebui sa incepem sa credem mai mult!
Cred cu putere ca lucrurile importante din viata noastra sunt scrise undeva intr-o carte mare,dar deciziile le luam noi!Deciile legate de drumul pe care il putem alege pentru a ajunge in acele puncte importante: decizii usoare(bune) sau decizii mai grele(nu atat de bune).
Cred cu tarie ca Dumnezeu iti poate schimba viata si inima daca alegi decizia buna! De multe ori in drumul nostru ne oprim pentru ca nu stim ce sa facem, care e drumul pe care sa il alegem. Avem asteptari prea mari de multe ori,speram sa se intample miracole in vietile noastre la momentul acela, cautam in zadar ceva bun:liniste,bucurie,dragoste. Dar daca nu stim cum sa cerem lucrurile astea si daca asteptarile noastre sunt mult mai mari, ne pierdem repede rabdarea sa asteptam si atunci nimic nu ni se va dezvalui. Din pacate, suntem atat de concentrati pe viatile noastre, problemele noastre incat uitam si ce am cerut si nici nu vrem sa mai cerem din nou. Dar asa cum am spus, daca vrem sa credem cu adevarat si sa ne rugam ca si cum am primit deja lucrurile acelea, atunci le vom primi!
Si pentru ca vorbeam de predestinare si de decizii importante din viata noastra, vad viata noastra ca pe o schela/schelet(si anume drumul deja scris pentru fiecare) pe care trebuie sa incepi sa construiesti punand caramida langa caramida,pentru a construi o casa frumoasa si rezistenta. Deciziile noastre reprezinta caramizile din care vom construi casa. Deciziile bune reprezinta caramizile tari,puternice, (dar deciziile rele(care ne conduc pe drumuri nu prea bune) reprezinta caramizi slabe, crapate care nu vor rezista in timp.Depinde de noi sa alegem ce e mai bun pentru noi, pentru ca atunci cand vor veni momente grele sa fim bine "ziditi" si sa nu ne clatim.
Si mai cred cu toata puterea mea asta:
"Destinele sunt stapanele noastre si durata vietii noastre e curmata chiar din prima ora de dupa nasterea noastra.Cauzele dau nastere efectelor lor;o inlantuire perfecta determina evenimentele particulare,dar si pe cele generale.Daca trebuie sa acceptam totul cu curaj,este pentru ca lucrurile nu sunt,cum ne inchipuim noi,simple intamplari,ci sunt rezultate.DE MULT AU FOST HOTARATE TOATE DURERILE SI BUCURIILE NOASTRE..."
Cred ca ar trebui sa incepem sa credem mai mult!
vineri, aprilie 24, 2009
cand drogurile iti schimba viata
Ma gandeam zilele acestea la consumatorii de droguri, citind un articol interesant intr-un ziar.
Drogurile...nu sunt bune! toata lumea stie! Chiar si cei care le consuma ajung sa isi spuna mai devreme sau mai tarziu asta! Prima reactie a celor din jurul lor: repulsia!
Incepem sa ii judecam,sa ne indepartam de ei, sa ii lasam sa se duca la fund!
Apoi am vazut un alt articol despre un tanar care a ajuns intr-o clinica de dezintoxicare si povesteste ca vointa omului de a lasa de droguri trebuie sa fie urmata de sustinere(din partea familiei, prietenilor).Si multe dintre centrele sau asociatiile care ajuta persoanele cu acest viciu nu pot face foarte multe pentru un bolnav.Vor exista momente in care odata plecat din centrul de dezintoxicare te vei reapuca de ele!
Nu vreau sa dezbat subiectul acesta,insa cred ca o problema majora este aceea ca lumea nu constientizeaza ca unele droguri duc la dependenta si nu doresc sa ceara ajutorul celorlalti pentru a scapa de ele!Oricat de mult am tine la aceste persoane, trebuie sa ne inzestram cu multa rabdare pentru a le ajuta!Si o motivatie puternica!
Aici gasiti mai multe despre marturiile unui tanar care s-a apucat de marijuana si a devenit dependent!
Drogurile...nu sunt bune! toata lumea stie! Chiar si cei care le consuma ajung sa isi spuna mai devreme sau mai tarziu asta! Prima reactie a celor din jurul lor: repulsia!
Incepem sa ii judecam,sa ne indepartam de ei, sa ii lasam sa se duca la fund!
Apoi am vazut un alt articol despre un tanar care a ajuns intr-o clinica de dezintoxicare si povesteste ca vointa omului de a lasa de droguri trebuie sa fie urmata de sustinere(din partea familiei, prietenilor).Si multe dintre centrele sau asociatiile care ajuta persoanele cu acest viciu nu pot face foarte multe pentru un bolnav.Vor exista momente in care odata plecat din centrul de dezintoxicare te vei reapuca de ele!
Nu vreau sa dezbat subiectul acesta,insa cred ca o problema majora este aceea ca lumea nu constientizeaza ca unele droguri duc la dependenta si nu doresc sa ceara ajutorul celorlalti pentru a scapa de ele!Oricat de mult am tine la aceste persoane, trebuie sa ne inzestram cu multa rabdare pentru a le ajuta!Si o motivatie puternica!
Aici gasiti mai multe despre marturiile unui tanar care s-a apucat de marijuana si a devenit dependent!
duminică, aprilie 05, 2009
"Dar drumul , el a gresit-o. Trebuia s-o ia în partea cealalta"
S-a trezit. Deschise ochii. Ridica usor capul si totul i se parea nou, ca pentru prima oara vazut. Unde este oare si ce cauta ea acolo? Sigur acela era locul in care trebuia sa fie? Dar tocmai atunci si-a dat seama...
Tot ceea ce ea realizase pana atunci fusese in zadar.Si nimic din ceea ce prezentul ii arata nu reusea sa o multumeasca.Sa fi ales oare drumul gresit? Daca ar fi avut puterea ,taria de a o lua de la capat ar fi facut-o! Deocamdata, a fost de ajuns sa ridice un pic capul mai sus de ceilalti si sa vada...DINCOLO!
Totul era altfel decat si-a imaginat sau decat i-au aratat ceilalti. I-a placut ce a vazut, insa nu se putea misca pentru a porni spre ceea ce dorea.Nu se putea zbate pentru ca erau multi cei din jur care o tineau. Dar acea privire avea sa o urmareasca mult timp dupa aceea si ii va schimba viata!
Cum ar fi daca la un moment dat realizezi ca nu te multumeste nimic din ceea ce faci si drumul tau trebuia sa fie altul? Poate din cauza unor decizii impuse de altii, poate din cauza lenei sau poate ca nu erai pregatit sa iei o decizie ai ajuns acolo unde esti.Ai avem puterea sa renunti acum si sa mergi pe drumul tau, cel pe care l-am gasit si stii ca vrei sa mergi pe el?
Sa vezi cum tot trecutul tau, tot ceea ce ai construit se prabuseste in urma ta, dar tu nu intorci nici o secunda capul. Mergi inainte, cu capul sus pentru ca pentru tine, un alt soare se arata.Si esti inca in putere sa construiesti ceva! Ceva care sa dea sens vietii tale, sa te faca sa traiesti cum vrei tu. Pentru ca nu numai ai ales un alt drum, dar si incepi de foarte jos !
luni, martie 30, 2009
Decizii!
Decizii...viata e plina de decizii.Unele pe care le luam fara a sta prea mult pe ganduri, altele care implica destul de multa responsabilitate si trebuie sa fii pregatit pentru a le lua. Dar unele din aceste decizii ne pot schimba definitiv cursul normal al vietii!
Sunt decizii ce trebuiesc luate si respectate de tine sau de altii si sunt decizii pe care le iei ,dar uiti mai devreme sau mai tarziu de ele fara a duce insa la scopul propus. Dar cu cat ne gandim mai mult la deciziile importante(cele pe care trebuie sa le respectam pentru ca ele vor schimba pe termen mediu si lung viata noastra), cu atat fugim mai departe de ele si incercam sa le gasim un loc cat mai intunecat in mintea noastra. Fugim nu doar de responsabilitati, cat si de noi insine.
De multe ori deciziile se aseamana cu o casnicie. Nu stii ce se va intampla in viitor, vrei sa ai incredere ca va fi bine, insa...ai putea la fel de bine sa te inseli! Si atunci ce faci?
Cred ca singurele lucruri ce iti raman de facut este:sa crezi si sa traiesti momentul. Sa crezi ca acea decizie iti va schimba viata si vei invata in fiecare zi ceva.Pentru ca fiecare zi va aduce cu ea alte decizii ce te vor ajuta in obtinerea scopului propus pentru a fi bine.
Este la fel ca intr-o casnicie. Nu stii daca iti va aduce mereu fericire, dar nu exista decat un singur mod prin care poti afla asta:traind fiecare clipa si incercand sa faci totul pentru a fi bine!
Sunt decizii ce trebuiesc luate si respectate de tine sau de altii si sunt decizii pe care le iei ,dar uiti mai devreme sau mai tarziu de ele fara a duce insa la scopul propus. Dar cu cat ne gandim mai mult la deciziile importante(cele pe care trebuie sa le respectam pentru ca ele vor schimba pe termen mediu si lung viata noastra), cu atat fugim mai departe de ele si incercam sa le gasim un loc cat mai intunecat in mintea noastra. Fugim nu doar de responsabilitati, cat si de noi insine.
De multe ori deciziile se aseamana cu o casnicie. Nu stii ce se va intampla in viitor, vrei sa ai incredere ca va fi bine, insa...ai putea la fel de bine sa te inseli! Si atunci ce faci?
Cred ca singurele lucruri ce iti raman de facut este:sa crezi si sa traiesti momentul. Sa crezi ca acea decizie iti va schimba viata si vei invata in fiecare zi ceva.Pentru ca fiecare zi va aduce cu ea alte decizii ce te vor ajuta in obtinerea scopului propus pentru a fi bine.
Este la fel ca intr-o casnicie. Nu stii daca iti va aduce mereu fericire, dar nu exista decat un singur mod prin care poti afla asta:traind fiecare clipa si incercand sa faci totul pentru a fi bine!
marţi, martie 17, 2009
Family affair!
Does your family has to be everything for you? Does it? Well yes, in the mean of not hurting you, not discrediting you, belive in you and have a refuge in it! Well I gues is the only one that doesn’t disappoint you.It's the only unconditionally,truly love!
duminică, martie 08, 2009
Sa fim copii!
As vrea sa fiu din nou copil! Sa pot visa, sa pot spune exact ceea ce imi trece prin minte fara a fi pedepsit pentru ca am vorbit urat,sa ma pot juca, sa ma bucur de copilari cu altii de varsta mea, sa am incredere, sa nu ma indoiesc de lucruri, sa nu ma gandesc la urmari!As vrea sa pot...
Insa timpul trece si devenim adulti! Lumea noastra e schimbata,nu mai este atat de frumoasa si pura ca a lor!Ei stiu sa rada,noi nu. Eu vor povesti, noi nu credem in ele. Ei vor zane si printi, noi...ei bine,noi nu stim exact ce vrem!
Nu stiu daca ati observat, dar timpul acesta parca a inceput sa se scurga din ce in ce mai repede. Numar zilele si saptamanile, si lunile trec,anii trec fara sa avem timp sa mai privim mult inapoi. Suntem intr-un carusel care a inceput sa ruleze din ce in ce mai repede.In scurt timp vom uita si de noi.
De fiecare data cand incerc sa fiu copil,exista cineva care sa ma traga de mana de acolo din cer si sa cobor iar aici.Poate ca sunt invidiosi, poate ei au uitat sa viseze.Ar fi o rautate din partea noatra sa stricam aceste mici placeri ale fiecaruia.
Incercati sa fiti iar copii si veti vedea ca ceilalti vor observa imediat schimbare!
Pentru ca in inima si in rasul unui copil nu exista rautate si indoiala!
Insa timpul trece si devenim adulti! Lumea noastra e schimbata,nu mai este atat de frumoasa si pura ca a lor!Ei stiu sa rada,noi nu. Eu vor povesti, noi nu credem in ele. Ei vor zane si printi, noi...ei bine,noi nu stim exact ce vrem!
Nu stiu daca ati observat, dar timpul acesta parca a inceput sa se scurga din ce in ce mai repede. Numar zilele si saptamanile, si lunile trec,anii trec fara sa avem timp sa mai privim mult inapoi. Suntem intr-un carusel care a inceput sa ruleze din ce in ce mai repede.In scurt timp vom uita si de noi.
De fiecare data cand incerc sa fiu copil,exista cineva care sa ma traga de mana de acolo din cer si sa cobor iar aici.Poate ca sunt invidiosi, poate ei au uitat sa viseze.Ar fi o rautate din partea noatra sa stricam aceste mici placeri ale fiecaruia.
Incercati sa fiti iar copii si veti vedea ca ceilalti vor observa imediat schimbare!
Pentru ca in inima si in rasul unui copil nu exista rautate si indoiala!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
